EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Share | 12 Apr 2019 | 142 | Legislatie Firme

Potrivit Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/20142, cu modificările şi completările ulterioare, entităţile trebuie să dezvolte politici contabile proprii.

Articolul prezintă teoretic şi practic cele mai recente noutăţi privind reflectarea în contabilitate a operaţiunilor referitoare la reevaluarea imobilizărilor corporale, precum şi a modalităţilor de trecere de la metoda reevaluării la metoda costului istoric, în cazul acestora.

Politicile contabile şi metodele de evaluare

Potrivit prevederilor reglementărilor contabile, politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.

Politicile contabile şi metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

Una dintre politicile contabile o reprezintă reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora. Alte exemple de politici contabile sunt următoarele: alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor;

Imobilizările corporale trecute în conservare

Înregistrarea, pe perioada în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, a unei cheltuieli cu amortizarea sau a unei cheltuieli corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată; alegerea metodei de evaluare a stocurilor; contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.

  • Elementele prezentate în situaţiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. În acest sens, reglementările contabile prevăd că activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an, care trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie.
  • O entitate poate însă opta pentru reevaluarea imobilizărilor sale corporale la valoarea justă, în situaţia în care această opţiune este prevăzută în cadrul politicilor contabile aprobate de către administratorii entităţii sau de către persoanele care au obligaţia gestionării entităţii respective.

    Politici de reevaluare a imobilizărilor

    Aplicarea iniţială a politicii de reevaluare a imobilizărilor corporale trebuie tratată ca o reevaluare, potrivit subsecţiunii 3.4.1 “Reevaluarea imobilizărilor corporale” din reglementările contabile.

    În acest sens, reglementările contabile prevăd că, prin derogare de la evaluarea pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie, entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.

    Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.

    Amortizarea cumulată la data reevaluării

    La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:

  • recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
  • eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.