Utile

Sponsorizarea – noi norme legislative și greșeli de evitat de către orice firmă

Share Share Facebook social_media_title | 13 Iun 2018 | 4873 | Legislatie economica

Articol preluat de pe www.profit.ro

Întrucât subiectul sposorizărilor a fost rediscutat de curând de autorități, dorim să vă aducem la cunoștință noile acte normative în domeniu. Acestea sunt aplicabile din primul semestru al anului 2018, prin aprobarea Ordonanței de Urgență nr. 25 din 29 martie 2018 și a Ordinului nr. 470/2018 emis de Ministerul Finanțelor Publice și publicat în MO 66 din 23 ianuarie 2018.

  1. Conform OUG 25/2018 publicată în MO 345 din 19 aprilie 2018, atât microîntreprinderile, cât și companiile plătitoare de impozit pe profit care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat sau acordă burse private au obligația de a depune declarația informativă privind beneficiarii sponsorizărilor/mecenatului/burselor private, nou introdusă. Companiile care efectuează sponsorizări, potrivit Legii nr. 32/1994, pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, pot deduce sumele aferente sponsorizării din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective. Sumele ce nu vor putea fi deduse se reportează în trimestrele următoare, pe o perioadă de 7 ani consecutivi, asemănător cu perioada de reportare a creditului fiscal în cazul persoanelor juridice plătitoare de impozit pe profit. Deducerea se va face în ordinea înregistrării acestora, în aceleași condiții, la fiecare termen de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.

    

ONG-urile furnizoare de servicii sociale acreditate, în conformitate cu Legea 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, pot fi alese din lista publică: http://data.gov.ro/dataset

Pentru microîntreprinderi, există trei termene pentru depunerea declarației:

  • (i) până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor;
  • (ii) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare ultimului trimestru pentru care datorează impozit pe veniturile microîntreprinderilor sau, după caz;
  • (iii) până la data la care sunt îndeplinite noile condiții privind trecerea la impozitul pe profit (capital subscris social de 45.000 lei și cel puțin 2 salariați), dacă societatea a optat pentru un astfel de sistem de impozitare.


Pentru societățile plătitoare de impozit pe profit, termenul de depunere este data depunerii declarației anuale de impozit pe profit (până la data de 25 martie a anului următor anului fiscal în cazul contribuabililor ce au optat pentru anul fiscal calendaristic sau până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat).

Declarația informativă va însoți declarațiile aferente impozitui pe profit (declarat anual) și impozitului pe veniturile microîntreprinderilor și va avea rolul de a evidenția cât mai clar sponsorizările efectuate. Modelul și conținutul declarației informative va fi aprobat prin ordin al președintelui Autorității Naționale de Administrare Fiscală (ANAF)

  1. Al doilea act normativ, se referă la completarea planului de conturi cu un nou cont contabil: 6584 "Cheltuieli cu sumele sau bunurile acordate ca sponsorizări". Noul cont va fi folosit exclusiv pentru sponzorizările efectuate. Anterior, legislația prevedea un cont contabil comun cu ajutorul căruia erau înregistrate sponsorizările, mecenatul și donația și anume contul 6582 “Donații acordate”. Acest cont va fi folosit în continuare pentru înregistrarea donațiilor acordate. Noile prevederi fac deci distincția și din punct de vedere contabil între conceptele de sponsorizare și donație. Dincolo de obligațiile de declarare menționate mai sus, în practică apar dificultăți de încadrare a unei activități ca sponsorizarea, cu riscul major de schimbare a tratamentului contabil și fiscal aplicabil și implicit cu riscul de pierdere a dreptului de deducere.

Dorim să vă atragem atenția asupra unor tipuri de abordări greșite ce pot genera riscul de reîncadrare a activităților de sponsorizare sau de pierdere a dreptului de deducere:

  • Sponsorizarea acordată persoanelor juridice fără scop lucrativ controlate sau conduse direct de către sponsor ori sponsorizarea condiționată de direcționarea activității beneficiarului, conduc la pierderea dreptului de deductibilitate a cheltuielilor cu sponsorizarea.
  • În practică, întâlnim des cazuri în care diferite fundații sau asociații primesc sponsorizări de la companii care sunt membri ale organelor de conducere ale asociațiilor/fundațiilor respective. De asemenea, am întâlnit cazuri în care contractele de sponsorizare detaliau modalitatea de implicare a sponsorului în activitatea sponsorizată și dreptul acestuia de a supraveghea și controla anumite activități ale beneficiarului. Niciuna din aceste conduite nu dă dreptul sponsorului la deducere a cheltuielilor cu sponsorizarea.
  • Activitatea beneficiarului poate face publicitate sponsorului: Chiar dacă promovarea numelui, mărcii sau imaginii sponsorului sunt permise de lege, este interzis atât pentru sponsor, cât și pentru beneficiar să efectueze activități de reclamă sau publicitate. Astfel, dacă în cadrul unui eveniment sponsorizat, este permisă afișarea de bannere cu logo-ul sau numele sponsorului, este total interzisă folosirea reclamelor la produsele sau seviciile acestuia, fie ca este vorba de pliante, afișe, mesaje video sau audio. Această interdicție se aplică atât în timpul evenimentului, cât și înainte sau după acesta.
  • Contractele de sponsorizare nu trebuie să menționeze sume distincte pentru a compensa activitatea beneficiarului de promovare a sponsorului. În astfel de cazuri există un risc substanțial de reclasificare a contractelor de sponsorizare drept contracte de marketing si publicitate. Este de asemenea posibil ca în acest caz, inspectorii fiscali să stabilească obligații fiscale suplimentare constând în valoarea contractelor reclasificate, la care se pot calcula obligații fiscale accesorii.
  • Sponsorizările reciproce, de exemplu sponsorizarea de către instituții de radio, televiziune sau de către edituri a unor programe/materiale culturale organizate de insituții similare, urmată, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, de o sponsorizare în sens invers. Riscul este cu atât mai mare cu cât instituțiile aparțin aceluiași grup de societăți sau practica este frecventă, caz în care sponsorizările pot fi considerate ca fiind în fapt activități de finanțare.


Autor: Catia Simionescu

Nexus Media srl