Utile

Concediu de odihnă: ce se întamplă dacă salariatul nu solicită concediul

Share Share Facebook social_media_title | 26 Apr 2017 | 12672 | Monografii contabile

Articol de ELENA SAVCIUC - contabun.ro

Dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări, potrivit art.144 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Iar programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor, conform art.148 alin.(1) din Codul muncii. În cadrul perioadelor de concediu stabilite conform programării, salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 de zile anterioare efectuării acestuia.

Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an având drept scop refacerea forței de muncă.

Codul Muncii lasă la latitudinea angajatorului cum anume realizează programarea concediilor de odihnă, singura condiție fiind aceea ca fiecare salariat să efectueze cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt într-un an calendaristic.

Nu uitați ca durată minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare.

Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.

De asemenea, este bine de știut ca sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.

Concediul fără plata pentru interese personale constituie, potrivit art. 54 din Codul muncii, constituie caz de suspendare a contractului individual de muncă, prin acordul parților.

Atenție! Concediul fără plată pentru interese personale este un drept al salariatului și nu o obligație.

Iar suspendarea contractului de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator (art.49 alin.(2) din Codul muncii).

Prin urmare, concediul fără plată diminuează durata concediului de odihnă. Concediul de odihnă se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic, iar pe durata concediului fără plată pentru interese personale salariatul nu desfășoară activitate.

În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, întegral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauza, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual (art.146 alin.(2) din Codul muncii).

Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă (art.146 alin.(3) din Codul muncii).

Așadar, pornind de la cele prezentate mai sus, salariatul este obligat să efectueze în natura concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat (art.149 din Codul muncii, republicat).

Iar angajatorul are obligația legală să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediu.

Dacă salariatul a prestat muncă, dar nu a efectuat concediul de odihnă la care avea dreptul, acest drept nu se pierde, chiar dacă concediul de odihnă nu a fost efectuat în anul în curs sau în perioada de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a nascut dreptul. În cazul în care angajatorul refuză să acorde acest drept salariatului, acesta se poate adresa instanței în termenul prevazut la art.268 alin.(2) din Codul muncii, republicat, și anume, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Angajatorul trebuie să aibă grijă ca salariatul să-și efectueze concediul de odihnă conform programării, în termenele prevăzute de lege. Codul muncii nu prevede o contravenție pentru nerespectarea acestei obligații, însă, în caz de control, inspectorii de muncă pot impune ca abaterile constatate să fie remediate într-un timp limitat, precum și să dispună măsuri atunci când nu sunt respectate obligațiile legale. În plus, așa cum am precizat mai sus, acele zile de concediu de odihnă neefectuate nu se pierd, salariatul putând cere acest drept în instanță.


Autor: ELENA SAVCIUC

ELENA SAVCIUC